Canari
Bine ai venit pe acest site dedicat creşterii şi întreţinerii canarilor şi a altor păsări exotice.
Dacă eşti curios să descoperi fantastica şi fascinanta lume a canarilor în general şi a canarilor de culoare în special, în interiorul acestui site vei găsi nenumarate caracteristici şi o mulţime de curiozităţi ce privesc aceaste splendide zburătoare.
Cresc canari de culoare şi de formă şi poziţie.Pentru stagiunea reproductivă 2008 am selecţionat:
CANARI DE CULOARE:
CANARI DE FORMA şi POZITIE NORMALI:
|  |
vineri, 13 septembrie 2013
HomePage
Istoric
Rase de canari
Originea şi istoria canarului
ISTORIA – Curajoşii navigatori genovezi în secolul paisprezece au descoperit un arhipelag compus din treisprezece insule, nu departe de coasta occidentală a Africii.
In arhipelagul insulelor Canare într-o vegetaţie sălbatică trăia o minusculă pasăre granivoră de numai 12 cm şi cu un cântec melodios. Penajul canarului ancestral era un fond verde-galben cu dungi gri-maronii, foarte util pentru a se ascunde în desişul pădurii.
Serinus Canarius este denumirea stiinţifică a canarului şi a fost introdus în Europa pentru prima dată de Giovanni di Bethencourt în anul 1402; acest navigator francez l-a dat în dar alteţei sale Enrico II de Castiglia care a rămas uimit de cântecul său şi de adaptabilitatea sa la viaţa în captivitate. In consecinţă pe Bătrânul Continent a început un intens comerţ cu această docilă pasăre care a devenit o adevărată afacere în 1493, când spaniolii au cucerit arhipelagul insulelor Canare, Azzorre şi Madera.
Castiglianii având monopolul total au interzis vânzarea femelelor de canar pentru a evita ca cei interesaţi să-şi deschidă propriile crescătorii, datorită faptului că această pasăre minunată se reproducea în captivitate cu foarte mare uşurinţă. In schimb masculii cu cântecul lor plăcut au făcut ca numărul pasionaţilor în Europa să crească foarte mult. Asta până într-o zi de la sfârşitul secolului şaisprezece, când printr-o glumă a destinului, o corabie provenind din insulele Canare cu o încărcătură considerabilă de canari a naufragiat în apropierea insulei Elba.
Evident canarii au fost puşi în libertate pentru a nu fi înghiţiţi de ape, şi aceştia s-au obişnuit de minune cu noul habitat încrucişându-se cu femelele păsărilor de pe insulă şi creându-se un nou hibrid. Astfel abilii comercianţi italieni şi-au dat seama imediat de această sursă de îmbogăţire, au capturat noile exemplare pe care le-au vândut în întreaga Europă, realizând astfel o nouă ”pasiune” pentru iubitorii de animale: creşterea canarului.
Din canarul ancestral s-au obţinut o mulţime de mutaţii de culoare. Prima mutaţie survine în jurul anului 1670 într-o crescatorie germană, unde printr-o anomalie a penajului puii s-au născut cu o culoare galbenă şi mulţumită unei selecţii de încrucişare între aceşti subiecţi mutanţi se obţine canarul galben.
Mutaţia roşie s-a obţinut în 1920 de un crescător german, printr-o hibridare între o cănăriţă galbenă şi un carduelite (cardinalul de Venezuela). Subiecţii de sex masculin rezultaţi din această încrucişare sunt fertili în timp ce femelele nu sunt. Se încrucişează aceşti hibrizi cu alte cănăriţe galbene, dar se obţine mereu acelaşi rezultat, femelele nu sunt fertile în timp ce masculii sunt. Trebuie să aşteptăm a patra generaţie pentru a avea un subiect de talia şi forma unui canar cu o splendidă culoare roşie, un minunat dar al naturii cu progenituri feminine fertile.
In arhipelagul insulelor Canare într-o vegetaţie sălbatică trăia o minusculă pasăre granivoră de numai 12 cm şi cu un cântec melodios. Penajul canarului ancestral era un fond verde-galben cu dungi gri-maronii, foarte util pentru a se ascunde în desişul pădurii.
Serinus Canarius este denumirea stiinţifică a canarului şi a fost introdus în Europa pentru prima dată de Giovanni di Bethencourt în anul 1402; acest navigator francez l-a dat în dar alteţei sale Enrico II de Castiglia care a rămas uimit de cântecul său şi de adaptabilitatea sa la viaţa în captivitate. In consecinţă pe Bătrânul Continent a început un intens comerţ cu această docilă pasăre care a devenit o adevărată afacere în 1493, când spaniolii au cucerit arhipelagul insulelor Canare, Azzorre şi Madera.
Castiglianii având monopolul total au interzis vânzarea femelelor de canar pentru a evita ca cei interesaţi să-şi deschidă propriile crescătorii, datorită faptului că această pasăre minunată se reproducea în captivitate cu foarte mare uşurinţă. In schimb masculii cu cântecul lor plăcut au făcut ca numărul pasionaţilor în Europa să crească foarte mult. Asta până într-o zi de la sfârşitul secolului şaisprezece, când printr-o glumă a destinului, o corabie provenind din insulele Canare cu o încărcătură considerabilă de canari a naufragiat în apropierea insulei Elba.
Evident canarii au fost puşi în libertate pentru a nu fi înghiţiţi de ape, şi aceştia s-au obişnuit de minune cu noul habitat încrucişându-se cu femelele păsărilor de pe insulă şi creându-se un nou hibrid. Astfel abilii comercianţi italieni şi-au dat seama imediat de această sursă de îmbogăţire, au capturat noile exemplare pe care le-au vândut în întreaga Europă, realizând astfel o nouă ”pasiune” pentru iubitorii de animale: creşterea canarului.
Din canarul ancestral s-au obţinut o mulţime de mutaţii de culoare. Prima mutaţie survine în jurul anului 1670 într-o crescatorie germană, unde printr-o anomalie a penajului puii s-au născut cu o culoare galbenă şi mulţumită unei selecţii de încrucişare între aceşti subiecţi mutanţi se obţine canarul galben.
Mutaţia roşie s-a obţinut în 1920 de un crescător german, printr-o hibridare între o cănăriţă galbenă şi un carduelite (cardinalul de Venezuela). Subiecţii de sex masculin rezultaţi din această încrucişare sunt fertili în timp ce femelele nu sunt. Se încrucişează aceşti hibrizi cu alte cănăriţe galbene, dar se obţine mereu acelaşi rezultat, femelele nu sunt fertile în timp ce masculii sunt. Trebuie să aşteptăm a patra generaţie pentru a avea un subiect de talia şi forma unui canar cu o splendidă culoare roşie, un minunat dar al naturii cu progenituri feminine fertile.
Canarii de culoare sunt împărţiţi în două grupe
Lipocromici: care sunt lipsiţi de desen datorită faptului că lor le lipseşte melanina (totală inhibiţie); lipocromul poate fi: galben, roşu, alb, ivoriu, ivoriu roşu.
Melaninici: care au un desen datorită faptului că este prezentă melanina (substanţe pigmentante) care dau penajului o culoare închisă. Melaninele sunt de trei feluri: feomelanine, eumelanine negre, eumelanine brune. Canarii melaninici cu melanina oxidată sunt: negru brun şi brun, în timp ce canarii melaninici cu melanina redusă sunt : agat şi isabel. Apoi sunt canarii melaninici pastel (al doilea factor de reducere), canarii melaninici opal (al treilea factor de reducere), canarii melaninici rubin (al patrulea factor de reducere), canarii melaninici satin (al cincilea factor de reducere), canarii melaninici topaz (al şaselea factor de reducere).
Există şi trei mutaţii noi, care sunt: Onix, Eumo şi Ametist.
Un canar este identificat în baza prezenţei culorii în penaj. Cele trei categoriile sunt: intens, brinat şi mosaic.
Melaninici: care au un desen datorită faptului că este prezentă melanina (substanţe pigmentante) care dau penajului o culoare închisă. Melaninele sunt de trei feluri: feomelanine, eumelanine negre, eumelanine brune. Canarii melaninici cu melanina oxidată sunt: negru brun şi brun, în timp ce canarii melaninici cu melanina redusă sunt : agat şi isabel. Apoi sunt canarii melaninici pastel (al doilea factor de reducere), canarii melaninici opal (al treilea factor de reducere), canarii melaninici rubin (al patrulea factor de reducere), canarii melaninici satin (al cincilea factor de reducere), canarii melaninici topaz (al şaselea factor de reducere).
Există şi trei mutaţii noi, care sunt: Onix, Eumo şi Ametist.
Un canar este identificat în baza prezenţei culorii în penaj. Cele trei categoriile sunt: intens, brinat şi mosaic.
Harzer Roller
Harzer Roller e un canar de origine germană, cântecul său e melodios şi profund, fiind executat cu ciocul închis şi în mod rulat. Talia sa e de circa 14 cm, iar corpul său e asemănător cu al canarilor de culoare, uşor fusiform, de culoare galben-verde. Acest simpatic cântăreţ preferă melodiile neîntrerupte şi este apreciat în baza execuţiei a opt melodii conform standardului german, astfel: Hohrollen, Knorren, Wasserroller, Glucken, Schockeln, HohlKingel, Pfeifen, Klingeltouren. Si alte trei melodii (cu defecte): Klingelrolle, Schwirren, Aufzug.
Malinois Waterslager
Malinois Waterslager e un canar de origine belgiană. Cântecul său e armonios cu sunete puternice şi grave, fiind executat cu ciocul deschis, astfel reuşind să facă şi fraze rulate. Talia sa e în jur de 15 - 16 cm, de culoare galben sau galben cu pete verzi pe cap. Masculii sunt galben intens, iar femelele galben brinat. Malinois preferă melodiile întrerupte şi chiar ştie să imite melodiile de privighetoare. Reproduce "sunete de apă" şi pentru asta se cheamă Waterslager. Puii trebuie să înveţe melodiile de la maeştri cântători şi şcoala prevede trei faze: deprindere, perfecţionare şi ascultare.
Melodiile CANARULUI MALINOIS WATERSLAGER sunt 13 la număr:
Melodiile CANARULUI MALINOIS WATERSLAGER sunt 13 la număr:
- Klokkende (sunete de cadere de apă cu picături lente; sunete de apă crescătoare, fie "metalice" fie "rotunjite")
- Bollende (sunete de cadere de apă cu picături rapide; sunete de apă "clocotitor")
- Rollende (sunete de apă care curge; sunete rulate)
- Chorr e Knorr (rulada profundă)
- Staaltonen (sunete metalice)
- Fluiten (sunete de flaut)
- Woeten (fraze de privighetoare)
- Bellen (clopoţei prelungiţi şi sacadaţi)
- Belrol (clopoţei prelungiţi şi rulaţi)
- Fluitrol (flaut prelungit)
- Tjokken e Tjokkenrol (fraze de privighetoare şi fraze de privighetoare prelungite)
- Schokkel Waterschokkel (sunete balansate de ninna nanna şi sunete balansate de ninna nanna cu ecou de sunete de apă)
- Onvoorziene toen (fraze imprevizibile)
Timbrado
Timbrado e un canar de origine spaniolă, cântecul său e puternic şi melodiile sale cu triluri sunt foarte originale. Cântecul său îl execută cu ciocul deschis şi melodiile sunt foarte diferite, unele continue, altele discontinue. Talia e redusă (12 - 13 cm) şi este foarte asemănător cu canarul salbatic, dar cu o formă alungită şi fusiformă. Culoarea sa e verde, galben bălţat sau verde pestriţ. Melodiile lui Timbrado conform standardului spaniol sunt: Timbre metalico, Nota de enlance, Notas rodadas, Nota batida, Cascabel, Cloqueos, Castanuela, Floreos basicos, Floreos adorno, Notas compuestas, Campana, Notas de agua.
Ciuffato Tedesco
Rasa Spaniolă
Munchener
Columbus
Bernois
Bossu
Hoso
Lizard
Border
Gloster
Crested
Norwich
Yorkshire
Crest-Bred
Fife Fancy
Lancashire
Scotch Fancy
London Fancy
Norwich Crested
Articole
Canarul saxon
Canarul cu factorul roşu
Canari de culoare lipocrimici
[TOP]
[TOP]
[TOP]
La canari există două tipuri de alb: albul dominant obţinut prin selecţii repetate urmărindu-se deschiderea culorii penajului şi albul recesiv, rezultat în urma unei mutaţii. Albul dominant este un alb impur, cu uşoare urme de culoare lipocromică galbenă prezentă în general pe extremităţile penelor lungi sau pe curbura aripilor. La exemplarele de calitate, aceste umbre sunt aproape invizibile.
Albul recesiv este în schimb un alb pur, care nu prezintă nici un semn de culoare.
Intre altele aceşti canari au epiderma uşor albăstruie faţă de exemplarele Alb dominant la care epiderma este de culoare trandafirie. Canarii Alb recesiv au epiderma de culoare violacee.
Este culoarea cea mai răspândită la canari, celelalte culori provenind în urma unor mutaţii. Există trei varietăţi de culoare, primele două fiind dependente de faptul că penajul este intens sau brinat (brumat). Galben brinat prezintă o tonalitate ce aminteşte de culoarea paielor mature, culoare care trebuie să fie uniformă, o brinatură prea accentuată diminuează valoarea exemplarului şi constituie un defect prin prezenţa de zone albe în special la exemplarele prea deschise la culoare.
Canarul Galben intens are o culoare galben lămâie, cât mai uniformă fără umbre de culoare. Tonalitatea galben lămâie este determinată de aşa zisul ”factor optic pentru albastru” care îşi trage originea de la structura particulară a penajului. Lumina trecând prin stratul superficial al penajului produce un efect optic special de culoare albastră: lumina neabsorbită de pigmentul maro produce culoarea albastră, în timp ce lumina neabsorbită de pigmentul galben determină prin efectul optic culoarea galben lămâie, intens şi uniform, cu reflexe verzi-albastre. Factorul optic poate fi incomplet şi în acest caz se poate stabili toată gama de gradaţii intermediare. Prezenţa brinaturii reduce foarte mult valoarea acestei verietăţi de culoare.
Canarii cu factorul Mosaic sunt acei canari care au două culori bine distincte şi care după apartenenţa lor la lipocromici sau la melaninici, prezintă o culoare generală albă cretoasă sau gri argintie sau brună sau bronz sau agată 
sau isabelă, acoperit cu culori variabile de la roşu la galben-portocaliu şi galben localizate în zone alese ca: frunte, obraji, bărbie, sprâncene, spate, piept şi coadă.
La femele colorarea din zonele alese este mai puţin extinsă decât la masculi, iar aceste zone, la exemplarele de calitate, la ambele sexe, trebuie să fie bine desenate şi definite.
Origine:
Canarul saxon provine direct din exemplarele sălbatice din insulele Canare, care în urma naufragierii navei care îi transporta, la mijlocul secolului XVI, s-au răspândit pe insula Elba. De aici au trecut în peninsulă unde au fost crescuţi şi reproduşi în număr mare, fiind obiect de comerţ cu persoane din alte naţiuni europene, în special statele germanice.
Caracteristici:
Este vorba de o rasă de culoare, în care culorile cele mai comune sunt verde, verde-galben, galben în tonalităţile lămâiei şi alb. Lungă de circa paisprezece centimetri, pasărea prezintă un corp svelt plin de vitalitate şi robust, puţin pretenţios, rustic şi prolific cu un cântec puternic şi plăcut. Atât e de plăcut cântecul acestuia, că unii autori în special cei francezi, includ saxonul între rasele de cântec decât între cele de culoare. Este o pasăre ideală pentru crescătorii începători, care trebuie să câştige experienţă în reproducerea acestor păsări.
[TOP]
Origine:
La originea acestui canar stă încrucişarea dintre o femelă de canar cu Cardinalul de Venezuela. Primele hibridări au avut loc la sfârşitul secolului trecut, dar experimentări sistematice cu intenţia de a schimba culoarea penajului s-au realizat în jurul anului 1930.
O problemă controversată este dacă Saxonii se pot considera o rasă sau dacă numai aceştia prezintă culoarea roşie. Deşi la începutul hibridării cu Cardinalul de Venezuela au fost implicaţi canarii Saxoni şi deoarece caracteristicile Canarului cu factorul roşu sunt cele ale canarilor Saxoni, este clar că în continuare au fost folosite la hibridare şi cănăriţe din alte rase.
O problemă controversată este dacă Saxonii se pot considera o rasă sau dacă numai aceştia prezintă culoarea roşie. Deşi la începutul hibridării cu Cardinalul de Venezuela au fost implicaţi canarii Saxoni şi deoarece caracteristicile Canarului cu factorul roşu sunt cele ale canarilor Saxoni, este clar că în continuare au fost folosite la hibridare şi cănăriţe din alte rase.
Caracteristici:
Varietatea roşu-portocaliu se împarte în două grupe: cu fondul deschis şi cu fondul închis. Canarii cu fondul închis cuprind patru tipuri: bronz, brun, agat, isabel, în timp ce canarii cu fondul deschis prezintă un singur tip, cel lipocromic.
Fiecare tip se împarte la rândul său în trei categorii determinate de caracteristica penajului: intens, brinat (brumat) şi mosaic.
Iată principalele categorii:
Lipocromici:
Fiecare tip se împarte la rândul său în trei categorii determinate de caracteristica penajului: intens, brinat (brumat) şi mosaic.
Iată principalele categorii:
Lipocromici:
Roşu intens – Roşu brinat – Roşu mosaic
Ivoriu roşu intens – Ivoriu roşu brinat – Ivoriu roşu mosaic
Melaninici:Ivoriu roşu intens – Ivoriu roşu brinat – Ivoriu roşu mosaic
Negru roşu intens – Negru roşu brinat – Negru roşu mosaic
Brun roşu intens – Brun roşu brinat – Brun roşu mosaic
Brun roşu intens – Brun roşu brinat – Brun roşu mosaic
[TOP]
(care sunt lipsiţi de desen datorită faptului că lor le lipseşte melanina (totală inhibiţie); lipocromul poate fi: galben, roşu, alb, ivoriu, ivoriu roşu)
Alb
La canari există două tipuri de alb: albul dominant obţinut prin selecţii repetate urmărindu-se deschiderea culorii penajului şi albul recesiv, rezultat în urma unei mutaţii. Albul dominant este un alb impur, cu uşoare urme de culoare lipocromică galbenă prezentă în general pe extremităţile penelor lungi sau pe curbura aripilor. La exemplarele de calitate, aceste umbre sunt aproape invizibile.Albul recesiv este în schimb un alb pur, care nu prezintă nici un semn de culoare.
Intre altele aceşti canari au epiderma uşor albăstruie faţă de exemplarele Alb dominant la care epiderma este de culoare trandafirie. Canarii Alb recesiv au epiderma de culoare violacee.
Galben
Este culoarea cea mai răspândită la canari, celelalte culori provenind în urma unor mutaţii. Există trei varietăţi de culoare, primele două fiind dependente de faptul că penajul este intens sau brinat (brumat). Galben brinat prezintă o tonalitate ce aminteşte de culoarea paielor mature, culoare care trebuie să fie uniformă, o brinatură prea accentuată diminuează valoarea exemplarului şi constituie un defect prin prezenţa de zone albe în special la exemplarele prea deschise la culoare.Canarul Galben intens are o culoare galben lămâie, cât mai uniformă fără umbre de culoare. Tonalitatea galben lămâie este determinată de aşa zisul ”factor optic pentru albastru” care îşi trage originea de la structura particulară a penajului. Lumina trecând prin stratul superficial al penajului produce un efect optic special de culoare albastră: lumina neabsorbită de pigmentul maro produce culoarea albastră, în timp ce lumina neabsorbită de pigmentul galben determină prin efectul optic culoarea galben lămâie, intens şi uniform, cu reflexe verzi-albastre. Factorul optic poate fi incomplet şi în acest caz se poate stabili toată gama de gradaţii intermediare. Prezenţa brinaturii reduce foarte mult valoarea acestei verietăţi de culoare.
Mosaic
Canarii cu factorul Mosaic sunt acei canari care au două culori bine distincte şi care după apartenenţa lor la lipocromici sau la melaninici, prezintă o culoare generală albă cretoasă sau gri argintie sau brună sau bronz sau agată sau isabelă, acoperit cu culori variabile de la roşu la galben-portocaliu şi galben localizate în zone alese ca: frunte, obraji, bărbie, sprâncene, spate, piept şi coadă.La femele colorarea din zonele alese este mai puţin extinsă decât la masculi, iar aceste zone, la exemplarele de calitate, la ambele sexe, trebuie să fie bine desenate şi definite.
Ivoriu
Factorul ivoriu (fildeş) se găseşte atât la canarii lipocromici cât şi la cei melaninici, dar numai la prima categorie se manifestă într-o manieră cu adevărat apreciabilă. Nu se cunoaşte bine originea acestei culori, realizată în urma unei mutaţii.
Factorul ivoriu e legat genetic de sex, recesiv în confruntarea cu culorile galben, roşu şi alb. Când acest factor se manifestă la un canar galben avem un penaj alb care ne aminteşte de culoarea fildeşului, iar dacă se manifestă într-o varietate de culori spre roşu avem o gamă de culori de la roşu ivoriu la roşu palid. O uşoară brinatură măreşte calitatea aceste varietăţi, printr-un aspect al penajului mai moale şi delicat.
Factorul ivoriu e legat genetic de sex, recesiv în confruntarea cu culorile galben, roşu şi alb. Când acest factor se manifestă la un canar galben avem un penaj alb care ne aminteşte de culoarea fildeşului, iar dacă se manifestă într-o varietate de culori spre roşu avem o gamă de culori de la roşu ivoriu la roşu palid. O uşoară brinatură măreşte calitatea aceste varietăţi, printr-un aspect al penajului mai moale şi delicat.
Lipocromici cu factor roşu - Roşu şi Ivoriu roşu
După cum ştim canari în culoarea roşu pur nu există. Hibridarea cu Cardinalul de Venezuela, introducând în canarii galbeni culoarea roşu, a făcut ca din amestecul lipocromilor din aceste două culori originale să rezulte unele culori portocalii cu multe gradaţii intermediare.
După cum ştim Canarii cu factorul roşu se împart trei varietăţi: Roşu-portocaliu, cu fondul deschis şi cu fondul închis.
In varietatea Roşu-portocaliu, roşul şi galbenul se combină, predominând prima culoare. Pentru a fi într-adevăr de calitate ridicată din punct de vedere expozitiv, aceste exemplare nu trebuie să aibă nici o urmă de brinatură, totuşi şi aceste exemplare brinate sunt necesare la reproducere.
La exemplarele de calitate, brinatura trebuie să fie uniformă, nu prea evidentă dar nici prea ştearsă pentru a menţine culoarea tipică, la care se vede o uşoară intensitate a culorii pe spate şi supracoadă.
După cum ştim Canarii cu factorul roşu se împart trei varietăţi: Roşu-portocaliu, cu fondul deschis şi cu fondul închis.In varietatea Roşu-portocaliu, roşul şi galbenul se combină, predominând prima culoare. Pentru a fi într-adevăr de calitate ridicată din punct de vedere expozitiv, aceste exemplare nu trebuie să aibă nici o urmă de brinatură, totuşi şi aceste exemplare brinate sunt necesare la reproducere.
La exemplarele de calitate, brinatura trebuie să fie uniformă, nu prea evidentă dar nici prea ştearsă pentru a menţine culoarea tipică, la care se vede o uşoară intensitate a culorii pe spate şi supracoadă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)